Povești de succes ale fermierilor români

IMAGINE ARTICOL - Povești de succes ale fermierilor români

În România găsești mereu câte o poveste despre agricultori care au spart tiparele pentru și fac istorie prin ingeniozitatea și pasiunea cu care își gestionează afacerile. Dacă stai de vorbă cu marii ferimieri ai României toți îți vor spune într-un glas ca fără pasiune nu există performanță. Această condiție a românului este absolut necesară pentru a supraviețui nu numai crizei, dar mai ales statului român. Tot statul este acela care, în loc să profite de pe urma agriculturii, parcă face tot posibilul să îngreuneze munca fermierilor. Fie că e vorba de subvenții sau de pedepse și legi care se schimbă de la o zi la alta, statul vine mereu în discuție cand stai de vorbă cu un fermier. Cel mai mare regret al lor este că România și oamenii care trăiesc aici merită mai mult. Cu sprijinul emisiunii “Viaţa fermierului”, difuzată pe postul Naţional TV, am ales câteva poveşti de succes ale fermierilor români, care au reuşit să crească pe timp de criză.

Ion Anghel : Regele merelor din Sibiu

Livezile lui Ion Anghel sunt cunoscute în toată ţara. Este supranumit şi “regele merelor” pentru că a reușit să facă o industrie din cultivarea merilor. Livezile sale se întind pe 633 de hectare și cultivă celebrele soiuri Florina, Idared, Ionatan și Golden.

Ion Anghel are 77 de ani, cu diplomă de inginer, emisă în 1954, și suficiente cunoștințe horicole cât să umilească, dacă ar vrea chiar și Wikipedia. Din 1999 este creierul celei mai mari livezi de meri existente în România deţinută de Horticola Sibiu. Atunci și-a promis singur că o să aibă cei mai sănătoși și mai productive meri din țara asta. Deocamdată e în grafic. Pentru asta, însă, a scormonit prin cercetare, a înlăturat ce a crezut că-i toxic pentru merii lui, și se laudă mândru că are cele mai sănătoase mere din țara largă!

„Uitaţi-vă la merii aceştia, nu au o pată. Noi căutăm să facem minimum de tratamente. În acest an am stropit mult mai puţin decât în anul precedent. Anul trecut am făcut 19 stropiri iar anul acesta am făcut doar 11. Neintroducerea chimicalelor în tratamentul merilor este un lucru important şi pentru viaţa omului care le consumă” spune cu mândrie Anghel.

Peste 1500 de tone de mere pleacă anual din livezile sale către Germania, iar în România are clienţi fideli de mulţi ani.  Secretul sănătății din merele lăudate? Nicio substanţă chimică: “În unele parcele am dat cu dolomită. Am mers cu remorca printre rândurile de meri şi un om a împrăştiat dolomită de Delniţa în partea de sus şi altul în partea de jos a pomilor”.  Efectul se vede cu ochiul liber: “Merele sunt mai frumoase în parcelele unde am dat cu dolomită iar mugurii sunt mai mulţi. Dolomita nu trebuie lăsată neîncorporată în sol, pentru că aşa ajută mai mult la îmbogăţirea solului. În felul acesta se eliberează magneziul din sol şi urcă în pom. Noi suntem lângă pădure şi dacă vă uitaţi de acolo în jos către livada noastră, veţi vedea că pomii sunt mult mai verzi decât pădurea, tocmai datorită prezenţei magneziului în frunză. Magneziul este catalizatorul care ajută asimilaţia clorofiliană, fapt care face ca frunzele copacului să fie mai verzi. De asemenea, prezenţa în sol a dolomitei ajută la echilibrarea pH-ului, ca şi carbonatul de calciu iar eliberarea magneziului ajută la refacerea solului, se formează glomerulele din sol (n. r. – agregat de pământ de mici dimensiuni, format prin alipirea unor particule elementare ale solului) şi datorită acestui lucru circulaţia arerului şi a apei din sol se face mai uşor” spune Anghel.

Horticola Sibiu a cultivat anul acesta 19 hectare de cireș, 27 de hectare de vișin, 2 hectare de piersic, 55 de hectare de prun și 335 de hectare de soiuri de măr. Păr are doar cinci hectare, iar alte 90 de hectare de livadă sunt pregătite pentru anul viitor. În martie 2010, Horticola Sibiu și ing. IoanAnghel au pus bazele Asociației ”Mărul de Sibiu”, un grup de producători care astăzi reunește cinci importanți jucători de pe piața locală de fructe. Anul trecut, asociația a pus pe piață 5.965 de tone de fructe, din care 313 tone de prune și 5.488 tone de mere.

Planurile sale de extindere nu exclud folosirea dolomitei în continuare. Anul trecut a folosit 40 de tone de dolomită iar în acest an aduce minim 100 de tone. De data asta va folosi dolomita şi la vişini şi pruni. Nu ştie care vor fi efectele, dar poate garanta pentru rezultatele de anul acesta, care i-au dat încredere în produs.

Ferma de vaci a lui Vasile Bota

Din depărtare, ferma de vaci a lui Vasile Bota din comuna Livada, Satu Mare, se vede încadrată între lanuri de porumb şi de lucernă. La poartă însă, proprietarul a agățat mândru pancarta care anunță că este amenajată cu bani proveniți din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Un million și mai bine de euro, cu care Vasile Bota și-a cumpărat vaci, din rasa bălțata germană și a amenajat apoi, restul. O vacă a costat 2000 de euro, dar fermierul declară că este mulţumit. Este o rasă bună, rezistentă la boli. A cumpărat 87 de vaci din Germania iar acum creşte 100. Le-a pus în urechi crotalii pe care le este trecut numele, pentru că vacile de la ferma din Livada sunt crescute cu pasiune și atenție nemțească. Mediul sănătos în care cresc, folosirea furajelor produse în fermă dau rezultate și în producția de lapte, care este în medie de 20-22 de litri/zi.

Proiectul câștigat a trecut ca prin urechile acului printr-o criză creată de lipsa de finanțare din partea băncilor românești. „Proiectul a fost câştigat în 2008, dar cu 3 săptămâni înainte să expire contractul nu găseam o bancă să-l finanţeze. În cele din urmă am reuşit şi am accesat 1.600.000 euro. Am cumpărat utilaje noi, fermă nouă, vaci tinere. Mi-am dat 15 ani să recuperez investiţia” spune Vasile Bota. La ferma din Livada totul e pus la punct după tehnologi germană. Ca să nu piardă nimic din producția de lapte, Vasile folosește pentru văcuțe , chiar şi inele anti-supt. Când au fătări la fermă, sau văcuțe sub tratament, ca să nu strice laptele strâns de la toate folosesc un aparat de muls special. Iar pentru liniștea vacilor uneori, dintr-un casetofon vechi curge muzică clasică. Așa fac și nemții.

Banii ies din lapte şi din vânzarea viţeilor: 1500 lei plus TVA. Dacă nu se vând, rămân în fermă. Laptele îl vând destul de ieftin, comparativ cu prețurile afișate în galantarele magazinelor. „Am un preţ bun, îl dau cu 1 leu şi 60 de bani. Fiind un lapte care mai mult de două zile nu stă, procesatorii profită, de aceea îl găsiţi cu 5 lei la raft” ne spune fermierul. În filosofia fermierului, contează enorm calitatea furajelor. De furaje depinde sănătatea vacilor și implicit cantitatea de lapte colectat. Vasile Bota folosește la ferma lui o rețetă specială: Folosesc premixurile şi dolomita care a apărut acum. Dolomita amorfă de Delniţa. De când le-am adus le dau dolomită şi uitaţi că se vede. Au părul mai neted şi sclipeşte. Grăsimea din lapte, poate nu mă credeţi, dar este 5,1”, spune Vasile Bota.

Caiso-prunul de Poplaca

Marcel Lungu nu este un fermier obişnuit, ci mai degrabă un inventator.  El este recunoscut pentru îndemânarea cu care reuşeşte să creeze soiuri noi de fructe, prin altoirea lor cu o lamă şi o bucată de folie alimentară. Faima lui a depăşit demult graniţele satului Poplaca, pentru că el este inventatorului caiso-prunului, o combinaţie de prun şi cais unguresc. Fructul neobişnuit mai are şi alte avantaje. „E cu coacere eşalonată” spune Marcel. Adică, dacă nu se face prunul, sigur ies caise. Şi, uite aşa, pe tot parcursul anului ai fructe dintr-un singur copac.

Din seria invenţiilor lui Marcel Lungu se numără şi măceşul-trandafir. Adică un trandafir altoit pe un măceş. „Am vrut să văd dacă pot să fac un trandafir pomişor, printr-o metodă simplificată de altoire. Am băgat pe un butaş de măceş un soi de trandafir double parfum, galben cu roşu” spune agricultorul.

Are meri de toate soiurile, dar nu cu mai puţin de două pe pom. De la an la an, tehnica se perfecţionează. Anul acesta, merele nu au mai căzut în cantităţi atât de mari ca anul trecut. Secretul pare a fi dolomita amorfă de Delniţa. „E primul an când o testez. Se zice că ține trei ani. Am pus-o astă toamnă iar eu cred că abia la anul în primăvară se vor vedea efectele maxime. Mărul a înflorit când nici nu am apucat să culegem roadele. Și suntem în septembrie…” spune Marcel. Metodele sale de altoire sunt nu mai puţin de şapte, dar a renunţat la toate în favoarea celei mai simple.

Marcel este autodidact. A învăţat toate lucrurile astea de la oameni şi de pe net: „Am ajuns de la plugar Google-ar. Intru pe net şi am cont de Facebook.  Caut informaţii despre altoire, despre pomi sau viţă de vie”. Următorul pas în ambiţiile sale este să spulbere mitul cum că plopul nu face mere.

Floarea soarelui de Satu Mare

Lipsa irigaţiilor a făcut pagube mari anul acesta în judeţul Satu Mare. Pământul nisipos şi lipsit de minerale, pierde vara lupta cu arşiţa. La Livada, în Satu Mare, într-o zonă plină de balastiere, câteva hectare de floarea soarelui au fost aproape compromise. „În acest an, producţia de floarea soarelui nu este aşa cum ne aşteptam. Hectare întregi de floarea soarelui sunt uscate din lipsa ploii. În luna iulie am avut o perioadă îndelungată în care nu a plouat, iar terenul nisipos din zonă nu a putut susţine dezvoltarea recoltei. Procedurile au fost respectate, au fost făcute la timp, dar fără rezultat” spune proprietarul terenului. La numai 100 de metri, pe un  teren la fel de nisipos, floarea soarelui a crescut mai bogată ca niciodată. „ Secretul este un îngrăşământ, dolomita amorfă de Delniţa. Odată folosită, ea menţine umiditatea în sol. Având magneziu şi calciu, furnizăm toate mineralele necesare menţinerii unul sol fertil” a mai declarat proprietara terenului din comuna Livada, Satu Mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *