Cum creştem fertilitatea solului în agricultura ecologică?

imagine articol - Cum crestem fertilitatea solului in agricultura ecologica

Pentru fermierii ecologici, un sol fertil înseamnă o producție mai mare și o combatere eficientă a dăunătorilor. Pentru a veni în sprijinul celor care vor să afle cum pot îmbunătăți fertilitatea solului, revista Eco Ferma a invitat-o pe prof.univ. Maria Toader, specialist în cultivarea plantelor în sistem ecologic, să ne spună care sunt cele mai bune metode pentru atingerea acestui obiectiv. 

Practici specifice privind fertilitatea solului în fermele ecologice

Fertilitatea şi activitatea biologică a solului trebuie menţinute şi ameliorate prin:

  • cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrăşăminte verzi sau plante cu înrădăcinare adâncă, în cadrul unui asolament corespunzător;
  • încorporarea de substanţe ecologice în sol, sub formă de compost, provenind de la unităţile producătoare, în conformitate cu regulile de producţie ecologică;
  • pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele de animale, precum ar fi bălegarul de curte, dacă acestea provin din unităţile de creştere a animalelor care respectă regulile naţionale existente sau, în absenţa acestora, practicile internaţionale recunoscute referitoare la producţia animalieră ecologică;
  • creşterea fertilităţii solului se realizează prin practici culturale cum ar fi: rotaţia culturilor; îngrăşăminte verzi; culturi ascunse; culturi intercalate; reziduuri vegetale şi animale reciclabile; păşunat prin rotaţie; lucrări ale solului.

Gunoiul de grajd este considerat un îngrăşământ complex şi poate fi constituit din amestec de bălegar şi materii vegetale. Acesta conţine azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6 kg/gunoi) şi calciu (5 kg/t gunoi). Calitatea şi cantitatea gunoiului depind de mai mulţi factori: specia şi vârsta animalelor de la care provine gunoiul, furajele folosite şi felul aşternutului din grajduri, metoda şi perioada de păstrare a gunoiului. Acest tip de îngrăşământ se aplică de obicei toamna, încorporat fiind apoi prin arătură, având un efect complex asupra solului, influenţând însuşirile acestuia. Astfel, solurile care conţin argilă în cantitate mai mare devin mai permeabile, mai afânate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iar conţinutul în humus, component important al fertilităţii, creşte. De asemenea, este îmbunătăţită activitatea biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol.

Practici specifice privind procesarea produselor ecologice

Produsele procesate ecologic trebuie să fie obținute prin utilizarea de metode de procesare ce garantează că, pe parcursul tuturor stadiilor din lanțul de producție, se mențin integritatea ecologică și calitățile esențiale ale produsului. Procesarea ecologică se bazează pe un număr de principii şi practici, ca de exemplu:

  •  producerea de cantităţi suficiente de alimente, fibre şi alte produse de calitate superioară;
  •  producerea alimentelor ecologice din ingrediente agricole ecologice, cu excepția cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piață sub formă ecologică;
  •  limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții principale tehnologice și organoleptice și micronutrienţilor şi a auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale;
  •  utilizarea materialelor de ambalare biodegradabile, reciclabile şi reciclate.

Rotaţia culturilor şi asolamentul în fermele ecologice

În orice fermă ecologică se recomandă să fie cultivate mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme să devină cât mai echilibrată.

Culturile agricole sunt alese în funcţie de anumite criterii, care privesc condiţiile socio-economice din zonă, tipul de sol, clima, cerinţele biologice ale plantelor, disponibilul de forţă de muncă. De asemenea, se va ţine cont de existenţa unor dotări pentru condiţionarea, uscarea şi depozitarea recoltei, precum şi spaţii sau instalaţii pentru uscare, dar şi de bolile şi dăunătorii specifici fiecărei culturi în parte.

În fermele ecologice sunt recomandate spre cultivare ca plante premergătoare, circa 20%, specii din grupa leguminoaselor care fixează azotul atmosferic şi lasă terenul curat de buruieni, sau alte plante care pot constitui îngrăşăminte verzi (rapiţă, muştar) sau alte plante cu înrădăcinare adâncă cu rol în sporirea şi menţinerea fertilităţii solului.

Lucrările solului în fermele ecologice

În cadrul tehnologiilor de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă şi de aceea este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiţii. Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularităţi ale terenului, tipul de sol, prezenţa buruienilor problemă, unele carateristici ale speciei cultivate, pentru punerea la punct a metodelor de lucru, a utilajelor necesare şi a indicilor de execuţie. Pe terenurile în pantă, lucrările vor fi efectuate de-a curmezişul pantei pentru a nu apărea erodarea odată, cu apa, a stratului fertil de sol.

De asemenea, resturile vegetale trebuie mărunţite foarte bine înainte de aratură cu o grapă cu discuri, pentru a nu îngreuna efectuarea arăturii şi a lucrărilor ulterioare.

Lucrările solului trebuie să fie efectuate pe cât posibil, în intervalul de umiditate optimă, pentru a avea un minimum de consumuri energetice.

Metode specifice pentru controlul buruienilor în fermele ecologice

Curăţirea maşinilor agricole la schimbarea lanului are un rol important în ţinerea sub control al buruienilor în fermele ecologice. Numeroase buruieni s-au adaptat în sensul maturizării seminţelor proprii cu cele ale plantelor de cultură. Chiar şi în cele mai bine întreţinute culturi există un număr oarecare de buruieni ale căror seminţe sunt apte de a asigura perpertuarea speciei, cu condiţia diseminării lor corespunzătoare. Prin urmare, recoltarea reărezintă un mijloc de propagare a seminţelor de buruieni, dacă nu se iau măsurile necesare pentru colectarea acestora sau pentru curăţarea corectă a combinelor.

Extractul de urzică, numit şi „zeama care muşcă”, se utilizează ca atare (dediluat) pentru combaterea afidelor şi păianjenilor care atacă diferite plante de cultură (castraveţi, tomate, pomi fructiferi, etc), dar are şi efect benefic asupra fructificării şi nutriţiei plantelor. Preparatul se obţine dintr-un 1 kg de herba proaspătă şi 10 l de apă. Timpul de extracţie este de 12 ore şi se recomandă aplicarea înainte de formarea florilor. Stropirea se poate repeta după 3 zile.

 Mai multe detalii despre culturile ecologice puteti afla la singurul curs acreditat de agricultura ecologica, organizat de Creative Business Management in perioada 18-22 octombrie, la Bucuresti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *