Bucureșteni mutați la sat

imagine articol - bucuresteni mutati la sat

El, Lucian Iordache, este marinar. Ea, Iuliana Iordache, este specialist în IT. Cu toate acestea, familia Iordache se află, acum, în primul an de conversie la agricultura ecologică și au, deja, numeroși clienți mulțumiți. Articolul următor vă prezintă o familie de bucureșteni, care a renunțat la viața de la oraș, pentru a se stabili la țară. Veți putea afla ce i-a determinat pe cei doi să plece din București și să pornească de la zero, într-un domeniu necunoscut, ce dificultăți au intâmpinat și ce planuri au pentru viitor, chiar de la Iuliana Iordache, autoarea articolului.  

Suntem o familie de bucureșteni get-beget care au ales viața la țară și încearcă să facă o mică afacere de familie din agricultura ecologică. Nu am avut un moment exact, o revelație care să ne facă să decidem să lăsăm Bucureștiul. Au fost mai mulți factori care s-au adunat, au umplut paharul și ne-au făcut să ne gândim că trebuie să facem ceva. În principal, am vrut să ne facem o afacere de familie, să scăpam de rutina și monotonia orașului ( rutină și monotonie care ne aduceau un venit constant; venit pe care îl împărțeam frățește cu băncile ). Ne simțeam ca niște șoareci prinși într-o cursă: acasă-serviciu-salariu-bănci-facturi-consum ( mai mult sau mai puțin voit). Nu se mai putea!

O viață avem și vrem să o trăim pentru noi și copilul nostru. Am vrut să mâncam sănătos și româneste, să știm ce mâncam. Am vrut aer pentru copilul nostru și pentru noi, nu gaze de eșapament și noxe. Am vrut liniște, să putem gândi noi pentru noi și nu alții pentru noi. Am vrut să fim independenți. Pe scurt, am vrut o ieșire din sistem. Și așa am început să ne gândim la ce am putea face, ce ni s-ar potrivi, ce ne place, ce nu ne place, n-a contat dacă am mai făcut sau nu acel ceva, din capul locului era de la sine înțeles că vom învăța orice, pentru că putem. Singura care a avut câte o bifă pe toate liniile a fost ”viața la țară”.

Și iată-ne în căsuță mult visată, care se află în comuna Rascaeți, județul Dâmbovita. Cum am intrat în curte și-n casă, am știut că acela este locul nostru. Fericiți, bucuroși, încordați, temători. Știam ce vrem să facem, aveam o mie de planuri, dar știți vorba proverbului: “Tocmeala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Ne-am lovit de multe lucruri grele, mult diferite de la oraș, dar cele mai mari dificultăți de adaptare au fost :

– Distanțele mari de parcurs: la București spațiul era mic, totul era la indemâna. Aici, dacă să zicem, lucram în grădina din spate și-mi uitam ba sapa, ba cazmaua sau îmi era sete, după trei drumuri pâna-n față eram deja obosită. Apoi magazinele. Avem magazine în sat, chiar în colțul străzii. Problema e că pâna-n colț avem 1 km. Dus! Dar ne-am învățat lecțiile și ne-am adaptat.

– Insectele: multe, mari, diverse. Încă nu le pot suporta, nu cred că le voi accepta vreodată. A! Și șerpii!

-Sacrificatul păsărilor: când îți iei un pui din supermarket, îl vezi că e pui, nu te gândesti prea mult la altceva. Dar când crești o pasăre din prima ei zi de viață și apoi o sacrifici, este greu.

Dar am trecut peste tot, am muncit mult, în special Lucian, el a proiectat, cumpărat materialele, le-a adus acasă și a ridicat solarul. A durat mult timp, pentru că nu am vrut să lucrăm cu o firmă specializată, ci am vrut să facem totul singuri. Fiecare țeavă și șurub au trecut prin mâna lui.

Înainte să ne mutăm la țară nu mai avuseserăm absolut nimic în comun cu agricultura, eu lucrez în IT, iar Lucian a fost marinar.

Cu toate astea, în februarie anul acesta, solarul, care are o suprafață de 500 mp, a început să fie populat cu răsaduri de salată, spanac, roșii, ardei, castraveți, vinete, apoi cu ceapă verde, ridichi, usturoi. Mai cultivăm o suprafață de aproximativ 1000 mp în aer liber. Acum, în solar avem roșii, vinete, castraveți, ardei, iar pe terenul de afară avem mai multe soiuri de tomate pe care vrem să le inmulțim, pentru ca la anul să le dăm drumul spre consum. Avem soiuri bune de tomate galbene, roșii și negre.

Vrem să reușim să producem atât răsad din ele, cât și fructele propriu-zise și să le dăm în piață la un preț accesibil pentru toți. În momentul acesta, prețurile pentru produsele bio sunt extrem de mari și chiar nu înțelegem care este cauza. E adevărat că este mai multă muncă, riscurile sunt mai mari, pierderile sunt mai mari, recolta este mai mică față de culturile tratate cu produse chimice, însă toate acestea nu justifică acele prețuri exagerat de mari.

Considerăm că toată lumea ar trebui să aibă acces la produse curate și sănătoase, nu numai cei care-și permit, în momentul de față. Nu vrem să revoluționăm agricultura, nu vom avea niciodată prețurile din piețe, tot ce ne dorim este să producem legume gustoase și curate, la prețuri accesibile. Și am cam reușit. Acest lucru ni-l confirmă și clienții noștri.

Avem abonați de tot felul: tineri, batrâni, familii cu copii sau nu, dar în principal sunt familii cu copii. Le place modul nostru de lucru, pentru că noi le livrăm produsele miercurea și sâmbata, la ușă sau într-un punct pe care dânsii îl stabilesc. Cei care vor să se aboneze la noi ne pot contacta la telefoanele : 0729.633.603 ( Lucian Iordache ) și 0728.617.830 ( Iuliana Iordache ), pe pagina de Facebook : Bucureșteni mutați la sat, pe blogul iulianai.blogspot.com ( Bucureșteni mutați la sat ) sau pe adresa de e-mail : bucurestenimutatilasat@gmail.com.

 

 

Am dorit să ne certificăm bio, pentru că, în momentul acesta, nu ai cum dovedi altfel că produci curat și natural. În plus, în viitor dorim să ne extindem suprafața cultivată, în așa fel incât să reușim să ne exportăm produsele pe piața Uniunii Europene.

 

În cazul nostru, durata de conversie va dura doi ani, terenul nu a fost lucrat de mult timp, iar zona este curată. Cei de la firma de certificare ne-au învățat multe lucruri noi și ne-au răspuns la toate întrebările, ne-au dat multe sfaturi privind cultura ecologică.În plus, ne-au pus la dispoziție multe materiale informative. Am intrat în anul intâi de conversie, procesul oricum ni se pare lung, dar aceasta este legea, așa trebuie să facem.

 

Dacă avem regrete? Ce-am putea regreta din București? Suntem la început și orice naștere este dureroasă. Dar suntem pe drumul cel bun. Singurul lucru de care ne pare rău este că nu am făcut acest pas mai devreme.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *